Redactor: Diana Enache

A avut cea mai mai lungă domnie din Țările Române din evul mediu – 47 de ani. Domnitorul a purtat 42 de războaie şi a construit 36 de lăcaşe de cult.

După ce tatăl său a fost ucis, Ștefan a venit cu oaste, ajutat de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești și, după înfrângerea lui Petru Aron în „tina de la Doljești”, la 12 aprilie, și la Orbic, pe 14 aprilie 1457, merge la Suceava. Acolo, pe locul ce se chema câmpia Direptății, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toți de față, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, a proclamat pe Ștefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinților și strămoșilor acestuia.

În cei 47 de ani de domnie, Ştefan cel Mare a purtat 42 de războaie, aproape un război pe an și a fost învins de cinci ori. Domnitorul a construit și 36 de lăcaşe de cult. Printre realizările sale de referinţă se numără mănăstirile Putna (1470), Voroneţ (1488), Războieni (1496), Neamţ (1497), Dobrovăţ (1504).

După o domnie îndelungată, de 47 de ani, Ștefan cel Mare a trecut la Domnul la 2 iulie 1504 și a fost îngropat în biserica Mănăstirii Putna, unde odihnește până astăzi. Din acest motiv, Mihai Eminescu numește Putna „Ierusalimul neamului românesc”.

Curând după moartea sa, poporul l-a numit „cel Mare şi Sfânt”, cum relatează cronicarul Grigore Ureche.