INTERVIURI//Dorina Codreanu: „Îmi doresc să scriu versuri pentru copii și proză”

De Diana Enache

Autoarea Dorina Codreanu are vise mari. Dacă la început scria catrene umoristice pentru un post de radio, mai târziu a ajuns să editeze două cărți de versuri. Acum vrea să scrie proză și versuri pentru copii. Îl adoră pe Adrian Păunescu și pe soțul ei, care mai nou îi este muză.

1. Ce înseamnă pentru tine poezia?

Pentru mine poezia nu însemnă ruperea de realitate ci integrarea unor momente frumoase pentru mine de care îmi amintesc cu drag de fiecare dată! Este ca o declarație de dragoste față de copilăria mea, față de satul natal, tradiții… Eu sunt o fire foarte sentimentală și deseori ceea ce simt în suflet simt că vrea să răbufneasca afară cu toată puterea și asta ma face sa îmi așez sentimentele pe foaie.

2. La ce vârstă ai înțeles că este ceea ce vrei să faci?

Nu pot zice că scriu de când mă țin minte, am avut niște încercări pe când eram pe băncile școlii, totuși ideea de a edita o carte și munca pentru aceasta a început cu vreo opt ani în urmă când aveam douăzeci și șase de ani.

3. Îți mai amintești în ce context ai scris primele versuri?

Da! Am început cu poezii scurte cu tentă umoristică pentru un post de radio din Chișinău! Acolo și am fost încurajată să încerc și altceva.

4. Ai publicat tot ce ai scris? Ce ai lăsat deoparte?

Sincer din 100 de poezii trimise spre tipar, au fost alese în jur de 60) Desigur că au fost selectate cele mai reușite și mai actuale, eu neavând studii în domeniu și fiind o începătoare aveam de lucru încă mult și bine! Nu este destul doar talent, trebuie și să muncești mult! Altfel au stat lucrurile cu a doua carte, deja singură am selectat poeziile care credeam că își au locul acolo și desigur că au fost incluse toate!

5. Care sunt stilurile preferate? Planifici să îți schimbi stilul pe viitor?

Stilul preferat a fost și rămâne cel clasic cu rimă încucișată ușor de înțeles pentru fiecare vârstă, temele fiind cum am scris mai sus, patriotice. Aș vrea însă să încerc să scriu proză!

6. Ce autori citești? Ce cărți recomanzi?

Îl ador pe Adrian Păunescu! Recomand cu cea mai mare placere! Însă de când mă aflu în Marea Britanie am început să citesc cu sete cărțile lui George Martin și Stephen King. De asemenea încerc să fac cunoștință cu versurile unui poet englez – John Keats.

7. Care este cel mai mare vis al tău, ascuns în lumea poeziei?

Îmi doresc enorm să scriu poezii pentru copii! De fapt am un proiect cu cineva drag mie care face ilustrații excepționale pentru versurile mele! Dar asta deja e altă discuție)

8. Prima carte, „Poeme”, conține mai multe versuri despre dor: „Dor de casă”, „Dor de viață”… Ce reprezintă dorul pentru tine?

Aș descrie dorul în mii de versuri și tot nu ar seca izvorul inspirației mele! „Dorul” pentru mine este un sentiment care nu moare niciodată atâta timp cât există undeva un colțișor unde mi-am petrecut copilăria!

9. Ce alte subiecte îți place să abordezi?

Soțul meu este o muză pentru mine care îmi stârnește diferite stări și de când sunt cu el scriu și poezii de dragoste!

10. Cea de-a doua carte e specială prin ce?

Cea de-a doua carte „Desculță prin iarbă” este specială prin faptul că a fost scrisă în altă țară decât în cea care m-am născut! Sentimentul de străinătate era deja stabilit în sânge iar dorul de casă mai puternic ca niciodată!

11. La ce etapă ești cu cel de-al treilea volum?

Sunt abia la început cu cel de-al treilea volum, de fapt un eveniment important din viața mea (sarcina) m-a făcut să mă opresc puțin și să savurez din plin de această perioadă!

12. Anexează câteva catrene care te reprezintă.

„Vă rog să mă iertați că-mi este drag de viață

Să simt caldura razei în fiece dimineață

Să cânt în gura mare de dor să amețesc

Iertată-mi fie vina, că scriu și că iubesc!”

(Catren din poezia „Vă rog să mă iertați”)

„Tu să mă ierți, măicuță, de Paști nu sunt acasă,

Ci rătăcesc prin lume cu inima plângând

În astă zi prea sfântă, nu stau cu voi la masă

Nu gust din pască coaptă, privindu-ți chipul blând…”

(Catren din poezia „De Paști”)

„Dă-mi mâna mamă, peste sate

Și strânge-o pe a mea, ușor

Peste hotare înstrăinate

Mai plânge-o inimă de dor…”

( Catren din poezia „Dă-mi mâna, mamă”)

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *